Gerul de Vasile Alecsandri

Gerul aspru si salbatic strange-n brate-i cu jalire
Neagra lunca de la vale care zace-n amortire;
El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre ziori
C-un val alb de promoaraca si cu turturi lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastra se opreste,
Si, privind la focul vesel care-n sobe staluceste,
El depune flori de iarna pe cristalul inghetat,
Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarut.

Gerul face cu-o suflare pod de ghiata intre maluri,
Pune stresinelor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe fete de copile infloreste trandafiri
Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri.

Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare
Ce se-ntrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare
O! tu, gerule naprasnic, vin', indeamna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie si eu!

                                                (1868)
                                                Pasteluri