Anul Nou

Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic.
Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Înainte de această dată, Crăciunul avea rolul începutului de an nou.[necesită citare]

În liturghia romano-catolică 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun; astfel, această zi este dedicată Fecioarei Maria. În același timp, în a opta zi de la naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur și botezul, potrivit religiei iudaice, a pruncului Iisus — la fel și în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.

În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) — cu petarde și artificii; rudelor, prietenilor și cunoștințelor li se fac urări de noroc și sănătate și se urează „La mulți ani!”.

Obiceiuri și tradiții

Grecii fac o prăjitură tradițională în care pun bani. Persoana care găsește banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Acest obicei a fost transmis și în anumite regiuni ale României.
Evreii din Israel mănâncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie foarte dulce.
Italienii încep cina mâncând o farfurie de linte, iar după toastul pentru noul an se obișnuiește să se arunce cupa pe fereastră.
Spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri, însemnând ultimele secunde ale anului, ca ritual pentru atragerea norocului. Obiceiul a fost preluat de numeroase țări latino-americane.
În România, în mod tradițional nu se aruncă nimic din casă în prima zi a Anului Nou pentru că, procedând astfel, o persoană își aruncă norocul. Tot în prima zi din an nu se iese din casă până ce o persoană brunetă nu intră în casa respectivă (potrivit tradițiilor, persoanele brunete aduc noroc și fericire, iar cele roșcate și blonde ghinion). În noaptea dintre ani, oamenii își pun o dorință, pentru că aceasta are toate șansele să se îndeplinească. Noaptea de Revelion este întâmpinată cu mult zgomot (ca în Conu Leonida față cu reacțiunea, de I.L.Caragiale) pentru că zgomotele puternice alungă spiritele rele. Tot de Anul Nou se merge cu capra. Unii oameni desfac șampanie la cumpăna dintre ani, ca să aibă un an mai prosper. Pușcarea petardelor de Anul Nou este practicată de regulă de către cei tineri.Și desigur pe 31 decembrie se colindă cu plugușorul iar pe 1 ianuarie cu sorcova.
In Grecia, intrucit ziua de Anul Nou este dedicata Sf. Vasile, ce a devenit celebru pentru bunatatea de care a dat dovada, copiii isi lasa incaltarile la usa pentru a fi umplute cu daruri. Asa cum la noi acest obicei este de Sf. Nicolae, la greci este la trecerea dintre ani.
In unele parti ale Scotiei se obisnuieste ca pentru alungarea raului din anul ce tocmai urmeaza sa se incheie, sa se arda suluri de smoala. Astfel, noul an poate veni caci raul se considera ca a fost ars, a disparut! De asemenea, scotienii cred ca in functie de cine le intra pentru prima data in casa, le va merge sau nu bine, va fi un an bun ori cu ghinion.
Pentru evrei, Anul Nou reprezinta o perioada sacra. Oamenii mediteaza asupra faptelor facute peste an si isi propun sa fie cit mai buni pe viitor. Copiii trebuie sa se innoiasca. Masa obligatoriu trebuie sa aiba fructe din belsug si faina.
La chinezi, Revelionul se sarbatoreste intre 17 ianuarie si 19 februarie, atunci cind este Luna Noua „Yuan Tan”. Intrucit chinezii sint ferm convinsi de faptul ca in aceasta perioada peste tot sint numai spirite rele, aprind cat mai multe focuri de artificii pentru a le indeparta. Daca la noi, in Europa, se obisnuieste ca la trecerea dintre ani ferestrele caselor sa fie larg deschise, pentru chinezi, acestea sint inchise, uneori chiar sigilate pentru a nu putea sub nici o forma intra spiritele rele.
Musulmanii, care sarbatoresc trecerea dintr-un an intr-altul pe data de 21 martie, isi planteaza inainte cu citeva saptamini griu incoltit. Astfel, acesta creste simbolizind faptul ca natura a inceput iar sa se trezeasca la viata.

Idei de aranjamente speciale

Chiar in centrul mesei de Revelion se poate amplasa un bol de portelan plin cu apa care sa aiba in mijloc o floare bogata. Daca bolul este de dimensiuni mai mari se pot pune chiar si luminari plutitoare de culoare rosu aprins. Cu siguranta va da nota de maxima eleganta.
In jurul unui pahar de cristal, plin cu vin rosu se plaseaza alte patru pahare iar intr-un colt al mesei un sfesnic cu o luminare arzind. Transparenta cristalului in contrast cu vinul rosu va crea o atmosfera feerica.Un alt decor deosebit se poate creea din luminari. Este de ajuns sa asezati pe o farfurie intinsa citeva luminari, de preferat 3 sau 5, care sa aiba aceasi culoare insa sa fie de marimi diferite iar printre ele sa aruncati pe ici-colo cite o crenguta de brad si in final sa aplicati peste ele zapada artificiala. Efectul acestei combinatii va fi unul cu totul si totul special.
De asemenea, luminarile plutitoare asezate pe o tava plina cu bobite de struguri da o nota personala. Aceasta in functie de dimensiunile pe care le are, decorati-o cu beteala, ghirlande ori pur si simplu cu ramuri mici de brad.
De fapt decoratiunile de Anul Nou nu trebuie sa difere cu mult de cele de Craciun. Doar mici adaugiri sau inlocuiri si gata, se poate sarbatori trecerea dintre ani intr-o atmosfera la fel de placuta ca si cea a Craciunului, numai ca aranjamentele facute trebuie sa aiba o singura caracteristica: indrazneala! Coronita de Craciun poate fi modificata cu succes si astfel se poate pastra si la Revelion. Trebuie doar sa se inlocuiasca funditele si celelalte decoratiuni de culoare rosu cu cele aurii.
Prin casa absolut toate decoratiunile ar fi bine sa se schimbe in cazul in care sint de culoare rosu sau verde. Culorile anului 2006 sint albul, argintiul sau auriul. Daca pentru decorarea mesei de Craciun s-a mers pe contraste (aranjamente vesele in care au predominat culorile rosu si verde) de Revelion trebuie ca aranjamentele sa fie cit mai sobru facute.
Obiectele sau aranjamentele care vor decora casa trebuie sa fie de foarte buna calitate si sa predomine bunul gust. Tacimurile (in cazul in care nu sint din argint) trebuie sa fie foarte bine lustruite. Accentele de stralucire, care nuanteaza ideea de sarbatoare sint date de auriu si argintiu. Asadar aceste nuante trebuie sa se regaseasca foarte discret in servetelele de masa, platouri, vesela, sfesnice si platouri.

Mincarurile si bauturile in seara de Revelion

Pentru a iesi totul ca la carte trebuie neaparat sa cunoastem ce tip de bautura i se potriveste fiecarui tip de mincare in parte. Spre exemplu, aperitivelor care sint preparate din carne de porc, li se potrivesc vinurile rosii. Fripturii de porc vinul negru („Merlot”, „Feteasca neagra”) iar la sarmale merge ca uns Cabernetul Sauvignon.
Vinurile usoare sau albe merg in combinatie cu aperitivele cu mezeluri si lactate, la friptura de pui si la pestele la cuptor. La desert intotdeauna trebuie o bautura tare, spre exemplu whisky iar la cafea coniacul. Oricum, indiferent ca Revelionul este organizat acasa sau la un restaurant este obligatortiu sa se tina cont de stilul si genul invitatilor.

11 reguli pe care nu le invatam la scoala

Bill Gates a tinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au invatat si nu le vor invata la scoala. El a scos in evidenta faptul ca sentimentul de automultumire si invataturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educationale au creat o generatie de copii care nu au deloc notiunea de realitate si despre felul in care realitatea aceasta i-a destinat esecului in lumea reala.

Regula nr. 1:  Viata nu e dreapta - obisnuieste-te cu ideea!

Regula nr. 2:  Lumii prea putin ii pasa de stima ta de sine. Lumea se asteapta sa realizezi ceva INAINTE de a fi multumit de tine insuti.

Regula nr. 3:  Nu vei castiga 60.000$ pe an de indata ce parasesti bancile scolii. Nu vei fi vicepresedintele vreunei companii cu telefon in masina decat atunci cand vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4:  Daca crezi ca profesorul tau e sever, stai sa vezi cand o sa ai un sef!

Regula nr. 5:  A lucra intr-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tai aveau o alta denumire pentru asta: o numeau sansa.

Regula nr. 6:  Daca o dai in bara, nu e vina parintilor tai, asa ca nu te mai smiorcai in legatura cu greselile tale, ci invata din ele.

Regula nr. 7:  Inainte de a te fi nascut, parintii tai nu erau atat de plicticosi ca acum. Au ajuns asa din cauza ca trebuie sa-ti plateasca cheltuielile, sa-ti spele hainele si sa te asculte pe tine spunandu-le cat de grozav te crezi. Asa ca înainte de a te porni sa salvezi jungla de parazitii generatiei parintilor tai, incearca sa-ti despaduchezi
propriul dulap.

Regula nr. 8:  Poate ca scoala ta a scapat de invingatori si invinsi, insa viata NU. In unele scoli au abolit corigentele si elevul poate incerca de cate ori vrea el sa dea raspunsul corect la o intrebare. Asta nu seamana, deloc, cu NIMIC din viata reala.

Regula nr. 9: Viata nu se imparte in semestre. Nu ai verile libere si pe foarte putini angajatori ii intereseaza sa te ajute sa "te gasesti". Faci asta in timpul liber.

Regula nr. 10:  Ce vezi la televizor NU e viata reala. In viata reala oamenii chiar trebuie sa mai plece din cafenele si sa mearga la serviciu.

Regula nr. 11: Fiti amabili cu tocilarii. Exista sansa ca in viitor sa lucrati pentru vreunul dintre ei.

Conspiraţia WikiLeaks. Cine se află în spatele său? CIA, Mossad sau George Soros?

Julian  Assange

In articolul publicat pe data de 30 noiembrie 2010 şi intitulat WikiLeaks, o otravă oferită publicului de guvernul SUA şi de către Israel ofeream argumente logice pentru care acest site “rebel” şi liderul său, Julian Assange, nu reprezintă decât o “operaţiune” pusă la cale de serviciile secrete din SUA şi Israel. Acest site este folosit ca mecanism de propagandă în folosul Americii şi Israelului, chiar dacă unele dezvăluiri ar pune în umbră administraţia de Washington. Însă dezvăluirile lui Assange nu reprezintă chiar o noutate, mass-media cunoscând demult unele din documentele scoase la lumină de WikiLeaks.

Unul din argumentele forte ale faptului că există legături subterane dintre WikiLeaks şi serviciile secrete din SUA o reprezintă imposibilitatea furtului a sute de mii de documente, fără cunoştinţa autorităţilor competente în comtraspionaj. În acest articol, vom prezenta şi dovezile care demonstrează, fără tăgadă, că Julian Assange şi WikiLeaks reprezintă marioneta CIA-ului. Şi asta mulţumită lui Wayne Madsen, care a scris un articol excepţional pe site-ul effedieffe.com.

WikiLeaks, apărătorul dizidenţilor, jurnaliştilor şi informatorilor?

WikiLeaks pretinde că este o organizaţie multi-jurisdicţională care are ca scop protejarea dizidenţilor interni, informatorilor din organizaţii/companii, jurnaliştilor şi bloggerilor care se confruntă cu ameninţări legale sau nu în a publica diferite informaţii care vor să dezvăluie comportamentul imoral al guvernelor şi corporaţiilor. WikiLeaks spune că“urmăreşte un impact politic maxim” şi că, până în prezent, a recepţionat peste 1,2 milioane de documente din diverse surse anonime.

WikiLeaks, legături cu Mossad-ul?

În schimb, în China, WikiLeaks este suspectat în a avea legături cu Mossad-ul (serviciul secret israelian). Această scurgere de informaţie a venit de la o persoană infiltrată în organizaţia Al Shabbab din Somalia, un grup insurgent musulman care e posibil să aibă legături cu celebra organizaţie teroristă Al Qaeda.

Firele WikiLeaks duc până la Obama

Alte surse de la serviciile secrete asiatice indică faptul că WikiLeaks conduce o campanie de dezinformare, ţipând în gura mare că este persecutat de serviciile secrete americane, când de fapt organizaţia în sine face parte din spionajul american. WikiLeaks, totodată, pretinde că este victima unui nou COINTELPRO (Counter Intelligence Program – Program de Securitate lansat în SUA de către FBI şi care are ca scop supravegherea, infiltrarea, discreditarea şi distrugerea organizaţiilor politice). Dar, de fapt, se pare că WikiLeaks face parte din noua campanie cyber-COINTELPRO, fiind propusă preşedintelui Obama de către “ţarul informaţiilor”, Dr. Cass Sunstein (ce este actualul şef al Biroului Casei Albe pentru Informaţii). De asemenea, se pare că WikiLeaks are operaţiuni suspecte în Islanda.

WikiLeaks şi CIA atacă serverele americane, prin intermediul hackerilor chinezi

O altă idee ar fi aceea că WikiLeaks este o operaţiune din umbră al CIA. Se pare că CIA a cheltuit numai puţin de 20 de milioane de dolari într-o operaţiune ce a avut drept scop angajarea unor hackeri chinezi care au atacat servere guvernamentale şi militare din SUA. După ce atacul cibernetic a avut loc, guvernul SUA anunţă în mass-media precum că China a atacat calculatoarele oficiale americane. Astfel, această “ameninţare” din partea chineză atrage atenţia publicului pentru ca bugetul de “apărare virtuală” să crească şi mai mult. Câştigate sunt tot serviciile secrete care vor avea parte de bani mai mulţi.

Bordul de conducere al WikiLeaks, format din prieteni ai guvernului american

Dar să vedem cine face parte din bordul de consultanţă al WikiLeaks. Una din persoane este Ben Laurie, programator şi expert în securitatea pe Internet la compania Google, companie care a semnat un acord de cooperare cu agenţia naţională de securitate americană (NSA) şi care a fost acuzată de către China ca făcând parte din campania de spionaj virtual împotriva Chinei. Alţi membri ai consiliului de consultanţă WikiLeaks sunt formaţi din dizidenţi chinezi, ca Wan Dan care a câştigat în 1998 premiul asociaţiei National Endowment for Democracy, Wang Youcai, fondatorul Partidului Democrat Chinez, Xiao Qiang, directorul proiectului de Internet China pentru Universitatea California din Berkeley, membru în consiliul de conducere al Campaniei Internaţionale pentru Tibet şi comentator la Radio Asia Liberă (aparţinând lui George Soros) şi activistul tibetan Tashi Namgyal Khamsitsang.

Nu este absolut ciudat că în acest bord de consultanţă se găsesc dizidenţi chinezi susţinuţi de guvernul american? Căci, dintotdeauna administraţia de la Washington i-au susţinut pe dizidenţii chinezi şi pe cei care doresc independenţa Tibetului. Dacă WikiLeaks ar fi duşmanul de moarte al Americii, cum se face că el condus de prietenii Americii? Ciudat paradox, nu?

George Soros

WikiLeaks, creaţia miliardarului american George Soros, pentru a se răzbuna pe un senator?

Există, totodată, suspiciuni, că WikiLeaks ar fi încă o organizaţie din umbră condusă de cunoscutul miliardar american George Soros. Se pare că Soros a decis să dea startul la “operaţiunea WikiLeaks” după ce fostul senator american Norm Coleman a decis să se opună alegerii lui Mark Malloch Brown în funcţia de preşedinte al Băncii Mondiale, după plecarea lui fostului preşedinte, Paul Wolfowitz. “Daniel Schmitt” (e un pseudonim), co-fondatorul german al lui WikiLeaks, a reuşit să “hăckuiască” lista suporterilor lui Coleman, furând informaţii privind conturile bancare, adresele şi publicându-le pe WikiLeaks. Drept consecinţă, Coleman a pierdut alegerile în faţa lui Al Franken, care a fost susţinut puternic de Soros.

Soros, în război cu Marea Britanie

Se crede, de asemenea, că Soros a fost acela care se află în spatele operaţiunii de mutare a WikiLeaks în Islanda. Devenind o putere în Islanda, Soros îi apără pe islandezi în a-şi plăti datoriile faţă de investitorii britanici şi olandezi, şi-şi continuă astfel războiul său total împotriva prim-ministrului britanic Gordon Brown, acesta din urmă neiertându-l pentru atacul împotriva lirei sterline britanice din anii 1990.

Planul diabolic a lui George Soros

Având WikiLeaks de partea sa, care e ascunsă în Islanda, Soros va lansa o operaţiune internaţional de şantaj împotriva inamicilor miliardarului american, pătrunzând în sistemele informatice ale rivalilor de afaceri, prin hackeri plătiţi.

Din Islanda, Soros va fi foarte bine poziţionat în a câştiga controlul şi asupra imenselor resurse minerale care se găsesc sub gheţurile Groenlandei. Sub blocurile de gheaţă se află depozite masive de minerale rare, şi, obţinând control asupra lor, Soros va putea dicta în industria electronică mondială, cea dependentă de diverse resurse materiale rare.

E-mailul care dovedeşte că sursa documentelor WikiLeaks este CIA

În ianuarie 2007, John Young, cel care conduce acum site-ul Cryptome, a părăsit WikiLeaks, susţinând că acesta nu este decât un paravan pentru CIA. Iată unul din emailuri publicat de Young, şi care dovedesc legătura dintre WikiLeaks şi CIA:

“Către: John Young
De la: Wikileaks
Subiect: martha stuart pgp
Data: Dum, 7 ian 2007 12:20:25 -0500

J. am încurcat-o cu toţii. Cel mai mult chestia cu chinezii, dar nu totul este un tertip. În mare parte sunt invenţii. Minciuni, deformări şi denaturări oriunde e nevoie de protecţie. Hackerii îi monitorizează pe chinezi (…)

Existe materiale inepuizabile. Aproape 100.000 de documente pe zi. Vom elibera lumea şi vom permite ca ceva nou să înflorească. Dacă CIA ne va ajuta, atunci vom reuşi. Avem de la NED, CFR, Freedom House şi alte paravane CIA. Avem toate documentele de dinainte de 2005 din Afghanistan. Cam toate şi din India. De la o mulţime de ministere de externe. De la partide politice şi consulate, Banca Mondială, departamente ale Naţiunilor Unite, organizaţii comerciale…şi chiar şi de la mafia rusească de phishing. Suntem acoperiţi. Ne-am oprit la 1 Tb.”

Să dau câteva explicaţii acestui email. Precum se observă, sursa lui WikiLeaks este chiar CIA. Se confirmă, totodată că organizaţii politice gen NED (National Endowment for Democracy) sau Freedom House, care ar lupta pentru democraţie şi libertate în lume, sunt de fapt organizaţii-paravan ale lui CIA. Interesant e faptul că WikiLeaks are ca sursă de documente şi mafia rusească ce se ocupă cu fraude pe Internet, ceea ce înseamnă că nici CIA-ul nu este străin de asemenea fraude…

Aşadar, pentru cine lucrezi tu, Julian Assange? Pentru CIA, Mossad sau Soros? Sau pentru toţi trei laolaltă?

Lasă-mi, toamnă… de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Comoara Manastirii Ghighiu Icoana Maicii Domnului "Siriaca"

Lacrimile arhiereului

Faima icoanei Maicii Domnului "Siriaca" de la Manastirea Ghighiu atrage multimi de oameni. De sarbatori si duminica, sirurile de masini se intind spre Ploiesti, pe kilometri intregi. E o icoana aparte, tulburatoare si plina de forta. Din orice colt ai privi-o, Maicuta Domnului pare ca te urmareste cu ochii ei plansi, ingreunati de durere si, brusc, fara sa intelegi prea bine ce se intampla, nu te mai simti singur. Cu ea alaturi, ai cu cine vorbi. Ai cui cere sfat si ajutor.
Icoana facatoare de minuni de la Ghighiu este aparte, macar pentru ca este una din putinele reprezentari ortodoxe in care Maicuta Domnului pare intristata

 amarnic de suferintele Fiului si de pacatele oamenilor. Jos, la baza gatului (dupa o straveche moda athonita), se insiruie puzderie de lantisoare si inele de aur, ca semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile Sfintei Fecioare. Alaturi, in strana din dreapta, discreta ca o umbra, o maica isi face canonul de rugaciune. La cei 80 de ani ai sai, a vazut cu ochii ei nu numai vindecari si impliniri minunate, dar, peste toate, a apucat sa traiasca, in toata intensitatea clipei, momentul intrarii Sfintei Icoane in biserica Ghighiului.
Totul s-a intamplat in 1958. Adusa din Siria si daruita manastirii de episcopul Vasilios Samaha, icoana zugravita pe lemn de santal savarsise deja prima minune, cerand in vis sa fie adusa in Romania - chiar la Ghighiu, nu in alta parte. Amintindu-si toate cate au fost in acea perioada, maica cea batrana cade pe ganduri. E limpede ca nimic, dar absolut nimic nu e intamplator.

Impodobita cu darurile celor vindecati, icoana Maicii Domnului se lasa greu fotografiata

 Pe vremuri, in spatele manastirii era un izvor tamaduitor, cu apa rece si bogata, care tasnea chiar pe locul unde (se zice) ar fi calcat Maica Domnului, poruncind logofatului Coresi sa ridice din nou manastire, cea veche fiind in ruine. Izvorul mai este si astazi, dar, parca pe masura credintei noastre, a mai sleit - abia picura, cam cat s-ar umple o sticla intr-o ora.

Da, orice ar fi si orice s-ar intampla, maica nu poate sa uite. Pe 25 februarie 1958, cand alaiul arhiereilor, in frunte cu Patriarhul Iustinian, a intrat in biserica, maicutele au incremenit de uimire. Nu numai ca procesiunea era de o mare traire emotionala, dar, la un moment dat, fara nici o explicatie, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans. Cu lacrimile siroind amarnic pe obraji, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului, ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria, din biserica ei.
Cei de fata au amutit. Din toate minunile, cea mai grea si mai rascolitoare este pocainta si darul lacrimilor, roua sufletului si rugaciunea cea adevarata a inimii. De fapt, numai prin lacrimi putem discuta cu Dumnezeu. Tasnite din strafundurile necazurilor sau ale bucuriei, lacrimile vorbesc singure. Se urca slobode direct la cer."Du-te acasa, omule, copilul tau se va face bine"
Asa l-am cunoscut: ingenuncheat si cu ochii in lacrimi. Inca tanar, abia trecut de 40 de ani, Ninel Toma statea ghemuit in fata icoanei si plangea cu suspine. Intr-un tarziu, cand s-a ridicat, un zambet ii stralucea discret pe buze. Din durerea lui de altadata nu-i mai ramasese decat o cuta adanca pe mijlocul fruntii si parul albit intr-o singura noapte. La inceput, cand l-am intrebat ce i se intamplase, de ce plangea, a refuzat sa vorbeasca. Apoi, privind din nou la icoana, s-a razgandit, grabindu-se sa adauge ca toata marturia lui e data doar spre marirea Maicii Domnului si spre intarirea celor aflati in disperare si nevoi.

 Tulburatoarea lui poveste incepe cu ani in urma, pe timpul comunistilor, cand, in ciuda vremurilor grele, Ninel Toma era deja un om aranjat - avea casa la curte, masina, o familie minunata si, ca fotograf profesionist, castiga destui bani ca sa traiasca linistit si fara probleme. Peste toate, socrul sau, marinar de cursa lunga, ii rasfata familia cu toate bunatatile pamantului, ajutandu-i financiar ori de cate ori era nevoie. "Traiam fara nici o grija", isi aminteste. "Nimic, dar absolut nimic, nu anunta ce urma sa se intample. In ziua aceea, stateam cu sotia in gradina, cand, deodata, am auzit o bufnitura cumplita, care m-a scrijelit parca pe creier. Cand m-am dus sa vad ce se intamplase, am inlemnit. Adormit intr-un hamac, Danut, copilul meu de sase ani, cazuse, izbindu-se cu capul de ciment. A fost ceva cumplit - era plin de sange, capul ii crapase ca un pepene, si chiar daca mai respira inca, isi pierduse cunostinta, era inert, era o leguma. Nu mai avea memorie, nu mai recunostea pe nimeni. Cand l-am dus la Urgenta, doctorul a ridicat din umeri si, aratandu-mi radiografiile in care se vedea o fisura prelunga, de un centimetru, mi-a zis fara nici un ocol: "Numai Dumnezeu ti-l poate salva! Oricum, chiar daca traieste, va fi un handicapat toata viata".

Frumusete si liniste

Pe vremea aceea nu stiam prea multe despre Biserica, nici despre Hristos. Impins de disperare, m-am suit in masina, am demarat si, fara sa stiu unde merg, m-am trezit in fata manastirii Ghighiu. Atunci mi-am adus aminte ca mai fusesem o data la manastire, ocazie cu care mi se intamplase ceva ciudat. Pentru ca intrasem in biserica sa fotografiez o nunta, maica Lavrentia (ghidul manastirii) m-a rugat sa pozez si Icoana Preasfintei Fecioare, desi tot ea ma avertizase: "Ai grija, cei necredinciosi nu o pot fotografia". Dar eu mi-am vazut de meserie cum stiam mai bine. Spre surprinderea mea, la developare, nunta a iesit perfect, dar chipul Maicii Domnului nu era nicaieri. Am mai incercat o data. Am consumat doua filme (72 de imagini) din toate unghiurile posibile, dar rezultatul a fost acelasi. Abia a treia oara, cand maica mi-a zis: "Fa ce fac eu" si a inceput sa mearga in genunchi, din pridvorul bisericii pana la icoana, abia atunci am reusit sa-i redau chipul Maicii Domnului pe pelicula. Cu tulburarea acestei amintiri, am intrat in biserica si, ajuns in dreptul icoanei, am simtit ca in sufletul meu se produce un vartej teribil. Am inceput sa plang. Boceam fara rusine. Din ochi tasneau lacrimile, iar din piept rabufneau toate strigatele mele de disperare, incat pana si parintele, iesind din altar, a intrebat speriat: "Ce-i aici? Cine a murit?". Impresionate cu totul, maicutele au facut cerc in jurul meu si asezandu-se in genunchi, potopite si ele de lacrimi, au inceput sa se roage intr-un singur glas, cerand milostivirea Maicii Domnului si vindecarea copilului, care se zbatea intre viata si moarte la spital, urland de durere la cea mai mica atingere. Va marturisesc ca in acea clipa, in fata icoanei, am simtit ca minunea incepe sa lucreze. Brusc, niste palme uriase s-au asezat asupra mea, iar din toate partile ma invaluia o caldura ca de forja, de ziceam ca mi se vor lichefia si parul, si hainele. Apoi, la fel de inexplicabil, mainile s-au ridicat si am simtit pe cap o mangaiere pe care nu o voi uita toata viata, mangaiere insotita de o voce calda, invaluitoare: "Du-te acasa, omule Copilul tau se va face bine". M-am ridicat si am privit in jur. Nu era nimeni, decat maicile care se rugau la cativa metri distanta in genunchi, cu mainile impreunate.

Stapana florilor

Glasul si rostirea erau doar pentru mine, invaluindu-ma intr-o liniste de necuprins. Senin si luminat la fata, ca si cum nimic nu i s-ar fi intamplat copilului, mi-am luat sotia de mana si am mers direct la spital, spunandu-i: "Aurelia, Danut al nostru va fi bine", fara sa stiu ca minunea se savarsise deja, ca Danut al nostru ne astepta insanatosit sa-l luam acasa. Se daduse jos din pat, alerga prin salon, cerea de mancare, se juca vesel cu asistentele. Nimeni nu stia ce anume se petrecuse - nici medicii de salon, nici specialistii in neurologie, care l-au consultat cu uimire. Danut se vindecase de la sine, fara medicatie, fara nici o interventie chirurgicala. Cand l-am dus pe copil la Bucuresti, pentru un consult mai aprofundat, la tomografie, rezultatul a iesit perfect. Fisura prelunga din craniu disparuse, ca si cum n-ar fi fost vreodata. M-am intors acasa cu copilul sanatos, bucurandu-ma si strangandu-l in brate ca un nebun. In acelasi timp, mi-am amintit ca, atunci cand am dus baiatul la spital, in salon mai era o femeie usor lovita la cap, ce se internase pentru niste analize simple, de rutina. Cateva zile mai tarziu, in timp ce completam hartiile de externare ale copilului, rudele femeii tocmai ii tineau lumanarea. Cu o leziune minora la cap, femeia murise, in timp ce copilul meu (considerat de doctori irecuperabil) traia".
Icoanele sunt vii

La Ghighiu, Maica Domnului "Siriaca" vegheaza necontenit.

Departe de orice lauda publicitara, icoana lucreaza dupa credinta si ravna fiecaruia. Cand si cand, ingaduie cate o marturie spre luare-aminte, spre intarirea celor slabi. In manastire, despre minunile icoanei facatoare de minuni se vorbeste putin. Pe peretele din pridvor nu gasesti decat un scurt istoric: "Manastire ridicata pe terenul donat de Uta Rafoveanca, prin sarguinta calugarului Agape, cu cheltuiala ctitoriei si din agoniseala cuviosilor calugari parinti, in timpul lui Ioan Caragea Voievod". Nicaieri nu se face vreo referire la icoana adusa cu atata zbucium din indepartata Sirie. La Ghighiu, istoria cea adevarata a locului se scrie in memoria maicutelor. Sunt fapte si intamplari pe care nu le poate sterge nimeni si nimic. Fiecare a vazut si a trait ceva peste fire: o lacrima curgand din ochiul Preasfintei Fecioare, un tamaduit de cancer sau de epilepsie. Maica Lavrentia, de pilda, isi aminteste cum, in timpul lui Ceausescu, un bolnav de rinichi plangea la icoana ca nu i se dadea pasaport sa plece in Germania pentru un transplant. Mult a plans omul acela, de dimineata pana dupa vecernie, si cand a ajuns acasa, cineva de la securitate l-a sunat spunandu-i cu repros: "Pe unde umbli tovarase? Te-am sunat toata ziua. Vino sa-ti iei pasaportul!". Omul a ajuns in Germania, si-a facut transplantul, si traieste si acum.

 Alta maica, Arsenia, e convinsa ca icoanele sunt vii. Discuti cu ele, iti spui necazul si ele iti dau raspuns. Te mangaie, te intaresc, te scot din disperare. Maica Arsenia ar putea vorbi cum s-a vindecat o demonizata, doar atingand rama icoanei, sau despre cum o femeie si-a recapatat banii furati chiar in biserica. Pentru ea, minunea adevarata e altceva - e chiar vietuirea ei la Ghighiu, alaturi de familia ei, de surorile ei dupa trup (Evlampia si Atanasia) si de mama lor, de curand mutata la cele vesnice, Macrina. Alungate din Basarabia inca din 1940, alungate si din manastire de catre comunisti, cele trei surori continua sa traiasca la Ghighiu, in casa lor, casa Domnului si a Maicii Domnului "Siriaca", cea intunecata la chip de suferintele intrevazute ale Mantuitorului, de suferintele spre izbavire la care suntem cu totii supusi.

Izvorul intemnitat de comunisti

Manastirea e frumoasa mereu, dar, o data in an, de ziua Tamaduirii, Ghighiul se gateste aparte, in straie albe si curate, de sarbatoare.

Puhoaie de oameni la Izvorul Tamaduirii

Curtea manastirii e ca o stupina. Fara exceptie, toate maicutele trebaluiesc la agheazmatar sau in jurul bisericii, sadind fiecare in dreptul chiliei sale brauri multicolore de irisi, pascalute, butonasi, pansele, violete sau margaritar. Nimic nu mai razbate din chipul posomorat al orasului, care pandeste undeva, in zare.

In spatele zidurilor inalte ale manastirii, turlele fumegoase ale Ploiestiului dispar. Marea lavra Ghighiu e aparata prin doua minuni - de icoana Maicii Domnului si de izvorul tamaduirii, ce susura in spatele gradinii. Ca doua suflete pereche, icoana si izvorul intregesc aceeasi lucrare. Intr-un caiet cu scoarte ingalbenite de vreme, s-au pastrat multe din minunile implinite la Ghighiu. Apoi caietul a disparut. Nimeni nu l-a mai gasit vreodata. Parca ar fi intrat in pamant. Din toate, a mai ramas doar amintirea unor intamplari fericite, despre care maica Maria (ingrijitoarea gradinii) vorbeste cumva cu teama si fereala. Siriaca e o icoana smerita, careia nu-i place fala desarta - acoperamant cu pietre pretioase sau cuvinte exagerate de lauda. De cele mai multe ori refuza sa fie pozata in albume, asa cum refuza sa fie mutata de la locul ei, ingreunandu-se peste fire, daca cel ce se apropie de ea nu se afla in post curat si rugaciune.
Fara nici o explicatie si fara legatura cu momentul zilei, uneori Siriaca se innegureaza la chip, incat nu-i mai zaresti nici o trasatura pe lemnul de santal; alteori, fata i se lumineaza dumnezeieste, dezvaluind o piele catifelata si curata, de femeie tanara si fara prihana. Vindeca demonizati si paralitici, dezleaga zamislirea de prunci si aduce pace in casa, dar isi ia darul inapoi, daca cei insanatositi uita sa multumeasca si sa faca la randul lor milostenie.
Multe din intamplarile trecute s-au pierdut, dar asta nu inseamna ca nu au fost. Cea mai minunata dintre ele s-a petrecut chiar la aducerea icoanei din Siria, cand episcopul Samaha a lacrimat, asa cum a doua zi avea sa lacrimeze, strop cu strop, izvorul acoperit de comunisti cu o dala imensa de beton - semn ca puterea lui Dumnezeu era de neoprit, ca ura si vrajmasia celor fara de credinta nu puteau sa dainuie prea mult.

Maica Maria ofteaza, dar nu se tulbura. Ea este cea care ingrijeste izvorul, il curata si-i asterne jur imprejur delicate vesminte florale. Acolo isi face pravila si se roaga. Acolo plange cand e necajita si tot acolo isi gaseste linistea. Ca nimeni altcineva, maica Maria cunoaste puterea acestei ape. Stie prea bine ca izvorul pustnicului Agapie e unic si miraculos, ca, adeseori, se poarta de parca ar avea vointa proprie - fie se prelinge in picaturi lenese, fie se inalta intr-o coloana acvatica, de pana la 10 metri inaltime.

O data in an, maica Maria se grabeste cu mainile ei ostenite de munca sa intregeasca randul de flori ce duce spre izvor. Cu o privire usor adumbrita de tristete, priveste straturile de albastrele, salvie si petunii, stiind ca a doua zi, de hramul manastirii, oamenii vor calca totul in picioare, grabindu-se sa ia apa si sa se inchine la icoana. Maica nu se supara, cauta sa ierte. De fiecare data, se intampla acelasi lucru multimea dezlantuita distruge iarba si florile, iar a doua zi incepe o ploaie binecuvantata, ce reface intreaga frumusete a naturii.
Cu sticle si bidoane in mana, oamenii se roaga si asteapta o minune. Asteapta, fiecare dupa credinta lui, fara sa banuiasca macar ca minunea se afla chiar in fata lor - izvorul cuviosului Agapie si dragostea Maicii Domnului "Siriaca". Apa si dragostea reprezinta inceputul si sfarsitul a toate cate sunt; il reprezinta chiar pe Hristos - izvorul nesecat, din care cine bea nu mai inseteaza niciodata.

Rapsodii de toamnă - de George Topârceanu

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...

Despărţire de Mihai Eminescu

Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simţirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?

Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârău:
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre şi umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi?

Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Când voi să uiţi norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit,
Ca şi când niciodată noi nu ne-am fi găsit,

Ca şi când anii mândri de dor ar fi deşerţi -
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierţi?
Cu faţa spre perete, mă lasă prin străini,
Să-ngheţe sub pleoape a ochilor lumini,
Şi când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt?

Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum...
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.

Din zare depărtată răsar-un stol de corbi,
Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Răsar-o vijelie din margini de pământ,
Dând pulberea-mi ţărânii şi inima-mi la vânt...

Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil,
Din cât eşti de copilă să-ntinereşti mereu,
Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu.

Illuminati – Stapanii din umbra

Ceea ce indeobste numim realitate istorica este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri. Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul. Nu este decat varful aisbergului. Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani. Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati…


Inchipuie-ti, fie chiar pentru o clipa, ca tot ce stii despre realitatea inconjuratoare e un mare fals. Ca mare parte din ceea ce serveste Mass-Media sunt minciuni si manipulari grosolane. Ca tot ce se spune “liber” nu este decat rezultatul unui fals care izvoraste dintr-un lung sir de minciuni oficiale. Poate nu este adevarat, poate ca totul nu este decat o simpla conceptie conspirationist-alarmist-apocaliptica, la mare moda in aceste vremuri.  Dar daca este adevarat?

In acest caz, vei descoperi incetul cu incetul ca “Puterea” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E. Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. De acolo, din anonimatul Intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acest for necunoscut celor multi guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U.,  Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat “terenul de lucru” al stapanilor din umbra. Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce “valul” de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber. Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:


1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor. 
3. Finateaza toate partile implicate in conflict.
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

Totusi, succesul lor mondial nu se bazeaza pe politica lor inteligent – diabolica, cat pe inertia si superficialitatea marilor mase de oameni din intreaga lume, care inghit tot ce li se serveste drept viata zilnica si realitate palpabila.  Mase de oameni care se lasa docil conduse precum o turma de oi de peste 6 miliarde de capete... Li se spune Illuminati, dar nu va ganditi ca vreunul dintre ei a atins Iluminarea spirituala. Nici pe departe. Termenul le-a fost atribuit mai degraba din frica si obedienta. Nu apar niciodata in mass-media mondiala din simplul motiv ca ei o detin si o controleaza. Daca vine vorba despre ei, acesta se face intr-un context pozitiv sau cel mult neutru. Averile lor sunt incredibile, intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor. Milionarii din topurile ”Forbes” nu sunt decat niste simpli baieti de mingi pe langa cei care detin adevarata putere consolidata prin sume de ordinul miilor de miliarde de dolari.

Diavolul din desert si inceputul conspiratiilor
Istoria oficiala aminteste gruparea Illuminati drept o organizatie oculta care a luat nastere undeva in anul 1776. Adevarul este vechi de mii de ani. Cu mult inainte de aparitia Masoneriilor sau a oricarei organizatii oculte, undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiratie al carei scop final era dominarea intregi lumi. Intr-un ungher de la marginea civilizatiilor Sumerului si Mesopotamiei, lua nastere asa numita Fratie a Sarpelui. Inainte de aparitia religiilor monoteiste, cei grupati in Fratia Sarpelui oficiau un cult in care il venerau pe Cel Rau, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planeta. Liderii acestui cult de origine sumeriana isi spuneau ei insisi Iluminati, deoarece in cadrul ritualurilor primeau lumina cunoasterii direct de la stapanul lor din Intuneric…Au strabatut astfel veacurile fara sa fie detectati de nimeni. Au privit din umbra nasterea si decaderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, raspandirea Crestinismului si Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de pusca si al Renasterii.

Au decis sa actioneze de abia in seara zilei de 1 mai 1776, cand germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda in oraselul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi. Adam Weishaupt a fost crescut intr-o manastire iezuita iar la maturitate a devenit profesor de drept canonic in cadrul Universitatii din Ingolstadt. In anul 1770 a fost contactat de catre creditorii sai care apartineau casei Rotschild, pentru a fonda organizatia Iluminatilor. De fapt, creditorii transmiteau un ordin primit de la adevaratii Illuminati din deserturile mesopotamiene, care decisesera sa actioneze. Mai multe amanunte despre acel moment nu se cunosc pana in prezent la nivelul marelui public. Organizatia a recrutat pentru inceput o serie de militanti liberi cugetatori, secularisti si republicani recrutati din Marea Loja Masonica a Germaniei. Alarmati de activitatile lor subversive care vizau in primul rand eliminarea monarhiei de pe continentul european, autoritatile bavareze au crezut ca au distrus ordinul in anul 1785.


Se inselau amarnic, nu reusisera decat sa aresteze cativa membri neimportanti. Iluminatii bavarezi erau organizati precum cercurile din interiorul altor cercuri, intr-o structura similara cumva cu a foilor de ceapa. Daca initiatii se dovedeau demni si discreti in pastrarea secretelor transmise, puteau avansa intr-un cerc mai mic, unde cunosteau secrete mai importante. Astfel, varfurile au fost neafectate de lovitura primita din partea autoritatilor bavareze, fiind libere sa se refugieze in Elvetia. Istoria neconventionala si neoficiala le atribuie crearea celor mai importante revolutii care au schimbat irevocabil fata lumii. Revolutiile Americana, Franceza si Bolsevica nu au fost deloc niste miscari social-politice, cat au fost niste planuri precise, organizate pana in cel mai mic detaliu. Totusi a existat o mica scapare. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi strabatea calare distanta intre Frankfurt si Paris. Providenta a facut ca acesta sa fie traznit in timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut in cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”. Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:


“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de suprematia asupra opiniei publice. Atfel se poate provoca atata vrajba, indoiala si pareri contradictorii, incat oamenii de rand nu se pot orienta in acesta harababura si sunt convinsi ca este mai bine sa nu aiba vreo opinie personala cu privire la politica. Trebuie aprinse si atatate pasiunile poporului. In acest scop, trebuie creata o literatura murdara, facila, lipsita de spirit si dezgustatoare. Mai departe tine de datoria presei sa demonstreze neputinta non-Iluminatilor in toate domeniile activitatilor umane.”

Nobilimea Neagra are Mafia la degetul mic
Autori si cercetatori in domeniul periculos al societatilor ecrete si al conspiratiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de parere ca Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul asa-numitei Nobilimi sau Aristocratii Negre. Insasi societatile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada de trista amintire din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.


Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana. Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia  ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.

Evenimentele s-ar fi intamplat in urma unei marii victorii a unor triburi nomade de origine asiatica din zona Volgai asupra invadatorilor arabi musulmani. Imediat dupa batalie, viitorul imparat bizantin, Constantin al V-lea, s-a casatorit cu o printesa din acele triburi. Fiul lor a fost faimosul imparat Leo al IV-lea. Membrii familiei de Medici precum si Papa Pius al XII-lea au facut parte la randul lor din Aristocratia Neagra. Cultul lor era de sorginte satanista, evidentiat prin practici avansate de magie neagra. La o privire mai atenta, reiese ca aceste metode de magie neagra sunt la originea tuturor tehnicilor de influentare si manipulare a maselor de oameni. Aceasta in ciuda faptului ca imensa masinarie de propaganda oficiala se ascunde sub motive asa-zis stiintifice, in care declara ca Diavolul nu exista, iar religiile nu sunt altceva decat o forma de misticism sub care se ascund oamenii saraci cu duhul. „Cel mai vechi truc al diavolului este acela de a spune ca el nu exista”, spune o maxima a inteleptilor crestini…


Aceeasi masinarie de propaganda cu orientare “stiintific-atee” a avut grija sa indoctrineze societatile vestice inca din anii ’50-’60, cu ideea ca nu exista forte supranaturale si fenomene paranormale, iar magia nu ar fi altceva decat un derizoriu fenomen de circ si variete.


Ce vor de fapt Illuminati?
Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.

Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor “evolua” lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta. Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani. Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati. Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.

Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:
-Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele…